ACŢIUNEA – Cotidian al regiunii Dunărea de Jos
Apare la Galaţi (1930 – 31 iul. 1944). Dir. şi propr.: G. Mihăilescu. Ziar de informaţii politice, A. publică scurte articole cu caracter local în cadrul rubricilor „Însemnări“, „Carnet“, „Un foileton pe zi“. Colaborează cu versuri: D. Iov, Ecaterina Pitiş; cu articole: Em. Maur („Cum l-am cunoscut pe Krokolenko“, nr.64/1944), Ecaterina Pitiş („Arabescuri“). „Cronica literară“ este semnată de Al. Tohăneanu. Alţi colaboratori: Margareta N. Isbăşoiu.
ATENEUL – Revistă enciclopedică (ATHENEULU. Revista encyclopedica)
Apare la Galaţi, lunar (ian. – iul. 1884), sub direcţia lui Gr. Petrovanu. „Foaia literară“ cuprinde texte cu un pronunţat caracter didactic, printre care multe traduceri din Goethe („Cugetări diverse asupra artei“, „Aforisme“) şi Lessing (fragmente din „Dramaturgia de la Hambrug“), din Buffon şi Voltaire. Republicări: V. Alecsandri („Păsărica mărei“, „Dorul româncei“, „Păsărica“, „Steluţa“, „Serenada“). Gr. Petrovanu semnează articole despre gramatica română, artă, despre metoda intuitivă. A. mai conţine traducerea articolului „Materialism şi idealism“ de Büchner.
CATEDRA – Ziar didactic cultural
Apare la Galaţi, lunar (apr. 1927 – apr. 1941). Publicaţie pentru răspîndirea culturii în şcoli cu sprijinul învăţătorilor, C. conţine, pe lîngă materiale educative, versuri, dintre care unele republicări, articole diverse, recenzii şi note. Colaborează cu versuri: C. Braiesku, I. U. Soricu, G. Tutoveanu, Horia Furtună, E. Eftimiu, Vasile Militaru („Mama“, nr. 4/1927), Cincinat Pavelescu („Eroii“, nr. 9–10/1928); cu mici schiţe dramatice: I. Tohăneanu, I.I. Hagiu, Vasile Militaru; cu proză: Th.D. Speranţia (schiţe, anecdote). Republicări de versuri: I. Neniţescu, G. Coşbuc („Decebal către popor“, nr. 7/1927), V. Alecsandri, Scipione Bădescu („Trompetele răsună“, nr. 9-10/1928), Duiliu Zamfirescu („Oaspeţii primăverii“, nr. 128-129/1941), Aron Cotruş („Horia“); cu articole: I. Simionescu („Nevoia de cultură“, nr. 2-3/1927). Din „Neamul românesc“ (1906–1940) se reproduc articolele „Ofensiva culturală“ (nr. 7/1927) şi „Spirit sănătos“ (nr. 124–125/1940) de_ N. lorga, din „Floarea soarelui“, recenzia lui G. Baiculescu la cartea „Istoria războiului pentru întregirea neamului“ de C. Kiriţescu. Alţi colaboratori: V. Voiculescu, Petre Paulescu, D. Iov, Volbură Poiană Năsturaş, Zaharia Bârsan, C. Goran, Virgil Carianopol.
CURENTUL NOU – Revistă antisemănătoristă
Apare la Galaţi, lunar (15 nov. 1905 – 15 mart. 1906), apoi la Bucureşti, săptămînal (1 febr. – 28 sept. 1920), sub conducerea lui H. Sanielevici. C.N. formulează, în primul număr, un protest vehement: „Sînt patru ani de cînd a apărut Semănătorul, cu menirea de a înlocui literatura romantică şi romantică-decadentă de mai înainte, printr-o nouă literatură, sănătoasă, morală şi cu adevărat românească. Azi, toţi oamenii de bun-simţ recunosc că leacul a fost mai rău decît boala însăşi.“ Afirmînd fără temei că literatura „Semănătorului“ (1901–1910) idealizează „beţia, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar şi, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului“, cu referiri la nuvelele lui M. Sadoveanu şi ale lui C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici se pronunţă pentru un realism clasic, susţinut de „Noua revistă română“. După opinia criticului, romantismul ţărănesc trebuia înlocuit printr-un „realism clasic, aşa cum îl avem în germene în literatura de peste munţi, iar dincoace, în operele lui Duiliu Zamfirescu şi I. Brătescu-Voineşti [...] şi aşa cum îl găsim în formă desăvîrşită în literatura engleză, la Dickens şi George Eliot.“ Sanielevici încerca să promoveze un curent nou, care, după opinia sa, ar fi putut să permită „libera circulaţie a valorilor europene (culturale şi materiale) în România“, cultura naţională fiind „doar o varietate a culturii generale“. C.N. tipăreşte literatură semnată de Jean Bart, V. Crăsescu, Spiridon Popescu, avînd meritul de a-l fi determinat pe G. Ibrăileanu să reintre în publicistică, cu articolul „Cîteva consideraţii asupra spiritului critic în istoria culturii române“ (nr. 1/1905), capitol din viitorul studiu „Spiritul critic în cultura românească“. În alt articol, „Doi critici şi mai mulţi scriitori“ (nr. 2/1905), Ibrăileanu demonstrează lipsa de fundament a acuzaţiilor aduse de H. Sanielevici operei lui M. Sadoveanu, iar în articolul „Poporanismul“ (nr. 3/1906), precizează că ideea întoarcerii la popor promovată de „Semănătorul“ şi N. Iorga aparţine curentului „Daciei literare“ (1840). După cinci numere, C.N. îşi încetează apariţia. Seria a II-a a revistei, care apare la Bucureşti, are caracter mai mult teoretic. Sanielevici duce acum o campanie agresivă împotriva poporanismului „Vieţii Româneşti“ (1906–1946) identificat cu sămănătorismul, şi contra literaturii lui M. Sadoveanu, într-un lung serial de articole: „Ce a însemnat «Curentul nou» de la 1906“ (nr. 1/1920), „Poporanismul liberal şi poporanismul conservator“ (nr. 3/1920), „Falimentul poporanismului “ (nr. 4/1920). Publică schiţe şi nuvele semnate de Constanţa Marino-Moscu, Al. Cazaban, Ludovic Dauş, Tudor Măinescu, G. Rotică. O „Cronică plastică“ permanentă, susţinută de Gala Galaction, ţine publicul la curent cu expoziţiile de artă, cu atelierele de pictură. Din cauza polemicii prea dure, a lungimii articolelor sociologice şi economice, C.N. dă impresia unei reviste îmbîcsite, chiar dacă printre colaboratori se află şi nume de prestigiu în cultura românească. Colaborează cu versuri: Ludovic Dauş, Al. Claudian; cu proză: Jean Bart („Dincolo peste ocean“, „Jurnal de bord“, nr. 1/1920), Bucura Dumbravă; cu studii: G. Pascu („Reforma universitară“, nr. 6/1920 ş.u.), Const. Graur („Puşkin la Chişinău“, nr. 16/1920). Alţi colaboratori: Paul Bujor, P. Cazacu, N. Pastia, Alfred Campus, Ştefan Popescu, Andrei Popovici, I. G. Tufescu.
DACIA LITERARĂ
Apare la Galaţi (1 oct. 1868 – 1 mart. 1869). Editor: Romulus Scriban.
Apare la Galaţi (1930 – 31 iul. 1944). Dir. şi propr.: G. Mihăilescu. Ziar de informaţii politice, A. publică scurte articole cu caracter local în cadrul rubricilor „Însemnări“, „Carnet“, „Un foileton pe zi“. Colaborează cu versuri: D. Iov, Ecaterina Pitiş; cu articole: Em. Maur („Cum l-am cunoscut pe Krokolenko“, nr.64/1944), Ecaterina Pitiş („Arabescuri“). „Cronica literară“ este semnată de Al. Tohăneanu. Alţi colaboratori: Margareta N. Isbăşoiu.
ATENEUL – Revistă enciclopedică (ATHENEULU. Revista encyclopedica)
Apare la Galaţi, lunar (ian. – iul. 1884), sub direcţia lui Gr. Petrovanu. „Foaia literară“ cuprinde texte cu un pronunţat caracter didactic, printre care multe traduceri din Goethe („Cugetări diverse asupra artei“, „Aforisme“) şi Lessing (fragmente din „Dramaturgia de la Hambrug“), din Buffon şi Voltaire. Republicări: V. Alecsandri („Păsărica mărei“, „Dorul româncei“, „Păsărica“, „Steluţa“, „Serenada“). Gr. Petrovanu semnează articole despre gramatica română, artă, despre metoda intuitivă. A. mai conţine traducerea articolului „Materialism şi idealism“ de Büchner.
CATEDRA – Ziar didactic cultural
Apare la Galaţi, lunar (apr. 1927 – apr. 1941). Publicaţie pentru răspîndirea culturii în şcoli cu sprijinul învăţătorilor, C. conţine, pe lîngă materiale educative, versuri, dintre care unele republicări, articole diverse, recenzii şi note. Colaborează cu versuri: C. Braiesku, I. U. Soricu, G. Tutoveanu, Horia Furtună, E. Eftimiu, Vasile Militaru („Mama“, nr. 4/1927), Cincinat Pavelescu („Eroii“, nr. 9–10/1928); cu mici schiţe dramatice: I. Tohăneanu, I.I. Hagiu, Vasile Militaru; cu proză: Th.D. Speranţia (schiţe, anecdote). Republicări de versuri: I. Neniţescu, G. Coşbuc („Decebal către popor“, nr. 7/1927), V. Alecsandri, Scipione Bădescu („Trompetele răsună“, nr. 9-10/1928), Duiliu Zamfirescu („Oaspeţii primăverii“, nr. 128-129/1941), Aron Cotruş („Horia“); cu articole: I. Simionescu („Nevoia de cultură“, nr. 2-3/1927). Din „Neamul românesc“ (1906–1940) se reproduc articolele „Ofensiva culturală“ (nr. 7/1927) şi „Spirit sănătos“ (nr. 124–125/1940) de_ N. lorga, din „Floarea soarelui“, recenzia lui G. Baiculescu la cartea „Istoria războiului pentru întregirea neamului“ de C. Kiriţescu. Alţi colaboratori: V. Voiculescu, Petre Paulescu, D. Iov, Volbură Poiană Năsturaş, Zaharia Bârsan, C. Goran, Virgil Carianopol.
CURENTUL NOU – Revistă antisemănătoristă
Apare la Galaţi, lunar (15 nov. 1905 – 15 mart. 1906), apoi la Bucureşti, săptămînal (1 febr. – 28 sept. 1920), sub conducerea lui H. Sanielevici. C.N. formulează, în primul număr, un protest vehement: „Sînt patru ani de cînd a apărut Semănătorul, cu menirea de a înlocui literatura romantică şi romantică-decadentă de mai înainte, printr-o nouă literatură, sănătoasă, morală şi cu adevărat românească. Azi, toţi oamenii de bun-simţ recunosc că leacul a fost mai rău decît boala însăşi.“ Afirmînd fără temei că literatura „Semănătorului“ (1901–1910) idealizează „beţia, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar şi, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai înaltă virtute a omului“, cu referiri la nuvelele lui M. Sadoveanu şi ale lui C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici se pronunţă pentru un realism clasic, susţinut de „Noua revistă română“. După opinia criticului, romantismul ţărănesc trebuia înlocuit printr-un „realism clasic, aşa cum îl avem în germene în literatura de peste munţi, iar dincoace, în operele lui Duiliu Zamfirescu şi I. Brătescu-Voineşti [...] şi aşa cum îl găsim în formă desăvîrşită în literatura engleză, la Dickens şi George Eliot.“ Sanielevici încerca să promoveze un curent nou, care, după opinia sa, ar fi putut să permită „libera circulaţie a valorilor europene (culturale şi materiale) în România“, cultura naţională fiind „doar o varietate a culturii generale“. C.N. tipăreşte literatură semnată de Jean Bart, V. Crăsescu, Spiridon Popescu, avînd meritul de a-l fi determinat pe G. Ibrăileanu să reintre în publicistică, cu articolul „Cîteva consideraţii asupra spiritului critic în istoria culturii române“ (nr. 1/1905), capitol din viitorul studiu „Spiritul critic în cultura românească“. În alt articol, „Doi critici şi mai mulţi scriitori“ (nr. 2/1905), Ibrăileanu demonstrează lipsa de fundament a acuzaţiilor aduse de H. Sanielevici operei lui M. Sadoveanu, iar în articolul „Poporanismul“ (nr. 3/1906), precizează că ideea întoarcerii la popor promovată de „Semănătorul“ şi N. Iorga aparţine curentului „Daciei literare“ (1840). După cinci numere, C.N. îşi încetează apariţia. Seria a II-a a revistei, care apare la Bucureşti, are caracter mai mult teoretic. Sanielevici duce acum o campanie agresivă împotriva poporanismului „Vieţii Româneşti“ (1906–1946) identificat cu sămănătorismul, şi contra literaturii lui M. Sadoveanu, într-un lung serial de articole: „Ce a însemnat «Curentul nou» de la 1906“ (nr. 1/1920), „Poporanismul liberal şi poporanismul conservator“ (nr. 3/1920), „Falimentul poporanismului “ (nr. 4/1920). Publică schiţe şi nuvele semnate de Constanţa Marino-Moscu, Al. Cazaban, Ludovic Dauş, Tudor Măinescu, G. Rotică. O „Cronică plastică“ permanentă, susţinută de Gala Galaction, ţine publicul la curent cu expoziţiile de artă, cu atelierele de pictură. Din cauza polemicii prea dure, a lungimii articolelor sociologice şi economice, C.N. dă impresia unei reviste îmbîcsite, chiar dacă printre colaboratori se află şi nume de prestigiu în cultura românească. Colaborează cu versuri: Ludovic Dauş, Al. Claudian; cu proză: Jean Bart („Dincolo peste ocean“, „Jurnal de bord“, nr. 1/1920), Bucura Dumbravă; cu studii: G. Pascu („Reforma universitară“, nr. 6/1920 ş.u.), Const. Graur („Puşkin la Chişinău“, nr. 16/1920). Alţi colaboratori: Paul Bujor, P. Cazacu, N. Pastia, Alfred Campus, Ştefan Popescu, Andrei Popovici, I. G. Tufescu.
DACIA LITERARĂ
Apare la Galaţi (1 oct. 1868 – 1 mart. 1869). Editor: Romulus Scriban.
No comments:
Post a Comment